Acțiunea în anularea hotărârii arbitrale prin care nu se invocă situațiile prevăzute limitativ de art. 608 Cod procedură civilă, urmează a fi respinsă ca  inadmisibilă sau ca  neîntemeiată?
 

În general, partea care a pierdut un proces soluționat de către un Tribunal Arbitral constituit conform Regulilor de Procedură ale Curților de Arbitraj de pe lângă Camerele de Comerț și Industrie din România, va căuta să obțină o rejudecare a cauzei, exprimând, pe calea unei acțiuni în anulare, nemulțumiri cu privire la modalitatea de apreciere a probelor de către arbitri ori cu privire la interpretarea drepturilor și/sau obligațiilor părților. 

O astfel de încercare, dacă este cauzată exclusiv de o nemulțumire cu privire la cele menționate, fără a fi însă circumscrisă situațiilor expres și limitativ prevăzute de art. 608 din Codul de procedură civilă, este sortită eșecului.

În continuare, facem referire la anumite situații în care partea a fost nemulțumită de faptul că Tribunalul Arbitral a respins o probă (precum proba cu expertiza, proba testimonială sau proba cu interogatoriul) sau de faptul că Tribunalul Arbitral în mod greșit a considerat că debitorul nu datorează o sumă de bani întrucât partea adversă nu și-a respectat o anumită obligație sau nu a acționat într-un anumit mod.

Instanțele competente, sesizate cu astfel de cereri, au avut opinii divergente cu privire la modalitatea în care trebuie respinsă acțiunea în anulare, având în vedere că printre motivele prevăzute de art. 608 din Codul de procedură civilă, nu se găsesc și cele care țin de netemeinicie (precum  interpretarea contractelor, aprecierea probelor etc.)

Spre exemplu, Curtea de Apel Pitești, prin Sentința nr. 60/30.04.2018, disponibilă online pe www.rolii.ro, a respins ca inadmisibilă o astfel de acțiune în anulare, pe când Curtea de Apel Cluj, prin Sentința nr. 3/03.09.2019, disponibilă online pe www.rolii.ro, a respins-o ca neîntemeiată.

O astfel de situație naște următoarea întrebare: Este excepția inadmisibilității exclusiv o apărare de fond? Decizia nr. 141/20.01.2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, poate constitui un reper în această problemă. 

http://rolii.ro/hotarari/5afce722e49009d01b00003c

http://rolii.ro/hotarari/5d96a506e490091c08000036

http://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=5671